Prezentare realizată pentru Opțiunea Smart de Mihai Marin (CESI) 

Din punctul de vedere al imaginii, operatorul trebuie să se concentreze în primul rând pe conținutul de care are nevoie, spre exemplu un eveniment sau o reconstituire. În cazul evenimentului, trebuie să identifice motorul principal ce manifestă „narațiunea” spre exemplu un protestatar, un artist care se pregătește pentru un concert, o mașină ce merge prin inundație. Este important ca acest operator să se detașeze de întâmplarea ce se derulează în ochii lui. Distanța adoptată influențează relația între el și subiect, iar implicarea asumată suportă consecința alterării evenimentului.

Cineastul poate fi „o muscă pe perete”, un simplu observator ce folosește un teleobiectiv (de la distanța focală 70 mm spre 300 mm) pentru încadraturi strânse (prim plan sau plan detaliu) sau mai largi (plan mediu). Obiective cu distanțe focale normale (de la 35 mm la 70 mm) pot fi folosite pentru plan întreg și ansamblu. Distanțele focale din zona tele au la bază un câmp vizual foarte mic iar profunzimea dată la o diafragmă de f/4 obiectivului este foarte mică. Cu cât scade distanța focală, cu atât mai mare este câmpul vizual, cu atât mai mare este profunzimea. Camera dacă este pusă într-un punct cu un teleobiectiv de 85 mm poate vedea un subiect îndepărtat mai detaliat decât unul normal de 35 mm. Al doilea obiectiv în schimb are o încadratură mult mai largă și are în focus un spațiu mai profund.

O altă abordare este când artistul face parte din eveniment și este cu camera în mijlocul lui. Participanții se pot uita în cameră, operatorul își riscă viața, dar captează în detaliu conținutul și energia momentului pe care îl filmează. În acest caz obiective largi (de la 14 mm la 28 mm) sunt recomandate. Relația între punctul de stație și subiect este extrem de mică, deci aceste obiective grand angulare (cunoscute și sub denumirea wide) captează într-un câmp vizual larg foarte multă informație.

Pentru că subiectul fizic al evenimentului este dinamic, el trebuie urmărit cu camera. În acest caz este necesar un trepied pentru a face transfocări (zoom-uri) fluide și panoramări. Filmarea din mână poate într-adevăr să dea materialului o tonalitate viscerală, dar folosirea unui echipament de stabilizare (gimbal, flycam) poate oferi o mișcare fluidă în imagine.

În final evidențiez faptul că cineastul trebuie să fie pregătit pentru orice încadratură pentru a fi compusă, iar folosirea unui obiectiv zoom (distanța focală de la 24 – 70 mm) este fundamentală.